0

Zece Semne ale unei culturi in criza III

Daca va mai amintiti, in primul nostru editorial am analizat o criza de sistem a ceea ce se numeste astazi (inca) Crestinatate, si anume problematica fundamentala a Invierii istorice, in trup, a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. De aceasta realitate istorica, sau conditionata de ea, este intreaga credinta crestina, Invierea din morti a Domnului Isus Hristos reprezentand piatra unghiulara a intregului edificiu. Daca aceasta este, cumva, indepartata, totul se prabuseste si nu mai ramane decat un morman de daramaturi dezolante...

Si totusi, nu inseamna ca cineva ar putea aseza o alta temelie, si nici ca aceasta temelie ar putea fi indepartata de o mana omeneasca; dimpotriva, indiferent de credinta sau necredinta cuiva, Invierea lui Hristos din morti este si ramane realitatea cea mai mare si cea mai documentata istoric a Istoriei lumii. Aici vorbim de destine umane, conditionate pentru eternitate de modul in care se relateaza acestei realitati istorice obiective; caci destinul fiecaruia (etern pentru fiecare) este determinat de credinta (sau necredinta) in Moartea Ispasitoare pe cruce, Ingroparea, Invierea triumfatoare din morti, Inaltarea la cer si Intoarcerea glorioasa a Domnului nostru Isus Hristos, si acestea toate formeaza, intr-un cuvant, Evanghelia Mantuitoare, cea mai buna veste auzita vreodata. In cuvintele apostolului Pavel, „Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede“ (Rom. 1:16). Iar apostolul Ioan atentioneaza cititorii (si ascultatorii, sau privitorii) de pericolul de moarte al necredintei in Intruparea, dar si in Invierea lui Hristos, fiindca Duhul care marturiseste, este argumwntul si dovada suprema a Invierii:

Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu; si orice duh care nu marturiseste pe Isus, nu este de la Dumnezeu ci este duhul lui Antihrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este acum in lume
(1 Ioan 4:2-3).

Iata-ne astfel ajunsi la marturisirea (si necesitatea cartii) marelui teolog baptist al secoluli trecut, George Eldon Ladd, I Believe In Resurrection (Eu cred in Inviere); aceasta in contextul unui crestinism (sau mai corect, crestinatate) formal, superficial, mort. Caci fara Inviere crestinismul isi pierde majusculele, adica personalitatea si autencitatea, ramanand doar o religie mai noua si mai moderna intre marile religii ale lumii si nimic mai mult...Poetul Ioan Alexandru, transfigurat de realitatea Invierii lui Hristos, dar si cutremurat de realitatea infricosetoare a mortii eterne, ne-a lasat aceste nemuritoare cuvinte:

E gol Cuvantul absenta fara Intrupare
fara Inviere n-are ce veni
e numai moartea in lucrare
hranit de ea zi dupa zi
ce ma asteapta-i destramare
dar Logosul se zamisli
si daca mor numai voi adormi
pentru o clipa cat o sarbatoare
numai viata sunt, voi fi.

Revenind la cuvintele marelui apostol al neamurilor, deci si al nostru, Pavel,

Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica si zadarnica este si credinta voastra..Ba inca noi suntem descoperiti ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindaca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu inviaza.Caci daca nu inviaza mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica si voi sunteti inca in pacatele voastresi prin urmare si cei ce au adormit in Hristos, sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in hristos, atunci suntem cwei mai nenorociti dintre toti oamenii. Dar acum Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos (1 Cor. 15:13-22).

Pasajul de mai sus este de un rationament si o logica care trasnscede orice echivoc omenesc. Poate vom reveni in viitor la o analiza detaliata a acestor afirmatii fundamentale despre viata si moarte. Dar, cum am promis, prezentam acum cele zece semne ale unei culturi in criza, dupa cum urmeaza:

A. Decaderea Sociala
1.Criza Faradelegii
2.Lipsa Disciplinei Economice
3.Cresterea Birocratiei
B. Decaderea Culturala
4.Declinul Educatiei (Invatamantului)
5.Slabirea Fundamentelor Culturale
6.Lipsa Respectului pentru Traditie
7.Cresterea Materialismului
C. Decaderea Morala
8.Cresterea Imoralitatii
9.Decaderea Credintei Religioase
10.Devalorizarea Vietii Umane

Pana la intalnirea viitoare, sa analizam, sa meditam si sa decidem sa credem in Hristos; pentru ca